Scurtă prezentare a comunei Cudalbi

   Comuna CUDALBI este una din cele mai dens populate și compacte așezări rurale din Moldova. Aceasta are o lungime de 3,5 km și o lățime ce variază până la 1,5 km.

   Primul document autentic referitor la teritoriul pe care-l ocupă așezarea este un suret (copie) de pe un ispisoc vechi, din 25 iulie 1526, al voievodului Ștefan cel Tânăr, domnul Țării Moldovei, în care se face mențiunea că „slugilor Ștefan Cudalb vornic și Ion Iusbașa Vrăghei“ li s-a dat „o bocată de pământu peste Valea Gerului în curmeziș…“. Numele localității se regăsește în mai multe înscrisuri din secolul al XVIII-lea. Astfel, într-un zapis de împărțire a unor pământuri din Troienești, din 6 august 1646, printre martori urma să figureze și unul din Cudalbi; în anul 1664, printre călărașii Dabijii căpitanul înscriși într-un catastif este pomenit un anume Miron din Cudalbi pentru ca, la 26 martie 1682, în cadrul unei mărturii privind o cumpărătură de la Durăști să găsim menționat atât hotarul Cudalbilor, cât și pe Alexandru Bădărău, hotnog din acest sat.

Cert este faptul că în împrejurimile Cudalbilor existau, cu trei secole în urmă, mai multe sate foarte răsfirate și de mici dimensiuni (Mănăstirea, Troieneștii de Jos, Ciungi, Bordei, Curmezișeni, Țigănei sau Lăturișeni) ai căror locuitori afectați fiind de invaziile tătarilor s-au văzut nevoiți să se integreze noii așezări pentru a se putea apăra mult mai bine de dușmani.

Botanistul elvețian Charles Guébhard atunci când, în anul 1843, a vizitat Cudalbii, „cel mai mare sat din Moldova“, care avea „mai mult de 800 de case ce aparțin țăranilor liberi, numiți răzeși“, a aflat de la bătrâni că numele satului s-ar trage de la coada albă a unui bou găsit înecat în mlaștina de pe Valea Gerului pe care primii întemeietori au desecat-o și au transformat-o, ulterior, într-o așezare omenească.

Cudalbii rămân o așezare curioasă prin obiceiurile străvechi care s-au păstrat până în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, multă vreme flăcăii își furau miresele direct de pe uliță, joia sau duminica după-amiaza. Alaiul perechii ce convenise să-și trăiască viața împreună străbătea în goană satul spre surprinderea consătenilor care erau numai ochi și urechi la eveniment, în timp ce flăcăii, care-i însoțeau, o țineau numai în cântece și chiote de bucurie.

În centrul comunei, la apus de Dispensarul medical, se află Biserica „Prea Cuvioasa Paraschiva“ ce datează de pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea când fusese făcută din bârne. Forma exterioară actuală a căpătat-o din 14 octombrie 1855 când a fost şi sfinţită. Fiind şi catedrala comunei aceasta avea, pe la 1900, trei preoţi şi şase dascăli. În preajma edificiului de cult se păstrează rămășițele pământești ale postelnicului Gheorghe Vârlan, reprezentantul micilor proprietari din districtul Covurlui în Divanul ad-hoc al Țării Moldovei de la 1857.

Recrutările pentru armată făcute prin tragerea la sorți în timpul domniei lui Al. I. Cuza a provocat, în primăvara anului 1864, răzvrătirea cudălbenilor, motiv pentru care pentru calmarea acestora avea să se deplaseze în mod cu totul special Mihail Kogălniceanu, Președintele Consiliului de Miniștri. De la balconul conacului boierului Constantin Chebac Oardă, situat în centrul comunei (care se afla pe locul ocupat de clădirea Școlii Gimnaziale nr. 1), acesta a reușit, în cele din urmă, să-i potolească pe oameni spunându-le: „S-a făcut o greșeală cu tragerea la sorți a copiilor voștri, dar pe viitor nu se va mai repeta. Trebuie știut de tot românul care își iubește țara că fiecare flăcău voinic trebuie să facă armata ca să o apere de dușmanii care ne pândesc de afară.“

Cudălbenii s-au remarcat și printr-o altă revoltă memorabilă, de această dată pornită împotriva colectivizării forțate. Astfel, în ziua de 11 ianuarie 1958, câteva sute de țărani nemulțumiți de faptul că urmau să fie constrânși să se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă s-au adunat în fața Sfatului Popular înlăturându-l pe președintele acestuia și distrugând cererile false de prin birouri. După ce reușise să taie firele rețelei de telefonie, izolând astfel comuna de reședința raionului Tecuci, mulțimea înfierbântată s-a îndreptat spre sediul G.A.C. „Tudor Vladimirescu“, din partea de jos a comunei, de unde au scos mormane întregi de documente cărora le-au dat foc în curte. În timpul nopții, unii din cei revoltați au continuat să arunce cu pietre pe acoperișurile caselor membrilor colectiviști cu vechime. Ulterior, autoritățile comuniste aveau să aresteze peste 50 de persoane dintre cele ce „uneltise contra ordinii sociale“ sau comisese „acte de teroare“, dintre care 23 au fost judecate și condamnate de la 6 la 25 ani de muncă silnică. Se pare că de „cazul Cudalbi“ s-ar fi ocupat chiar Nicolae Ceaușescu, cel ce avea pe atunci rang de secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

Prin Cudalbi, la începutul primăverii anului 1917, s-au perindat mai multe personalități ale spiritualității românești. Amintim mai întâi pe Alexei Mateevici, preotul-poet din Basarabia, care a petrecut o săptămână într-un regiment al Diviziei 71 ruse dislocat pe Valea Călmățuiului în punctul Pârlogul Andoneștilor (aflat la 2,5 km V de această comună), într-una din bisericile comunei ținând slujbele pentru ofițeri sau gradele inferioare.

Nicolae Bagdasar, viitorul filosof, avea să consemneze, în „Amintirile“ sale, că drumurile unității în care fusese mobilizat, în timpul Primului Război Mondial, l-au purtat și prin „marele și frumosul Cudalbi“ unde a remarcat mulțimea fântânilor.

Și tot la Cudalbi a fost, în ziua de Duminica Tomii din anul 1938, profesorul de teologie și scriitorul Gala Galaction invitat fiind pentru a predica în Biserica „Prea Cuvioasa Parascheva“ și a susține o conferință la Căminul Cultural, intervenții care au „scormonit sufletele“ participanților.

  La Cudalbi s-au născut: Emil Panaitescu, istoric și arheolog, fost director al Academiei di Romania de la Roma, numele său fiind preluat de Școala Gimnazială nr. 1, Panaite Drăguș, specialist în domeniul electrotehnicii, Ion Avram Dunăreanu – pictor și poet, Cezar Avramescu – matematician, poet și jurnalist, Ileana Andrei – Cudalb, scriitoare, profesor dr. ing. Iulian Bârsan, Rectorul Universității „Dunărea de Jos“ din Galați, Geta Cârâc (Palade), conferențiar dr. în specialitatea chimie la aceeași instituție de învățământ superior. Aici a copilărit și Emil Coșeru, reputat actor al Teatrului Național „V. Alecsandri“ din Iași.

La Cudalbi și-a desfășurat activitatea între 1907-1920 institutorul și compozitorul Mihail C. Ionescu Fulger care marchează, pe 25 martie 1910, debutul întâilor proiecții cinematografice sătești din țară la vechea Școală Gimnazială din centrul comunei. Tot el a întemeiat un cor de 60 persoane și o orchestră, precum și primul cămin cultural (casă de sfat și citire) din județul Covurlui.

Interesant ni se pare faptul că însuși renumitul biolog George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel din anul 1974, nu ezita să-și declare cu mândrie apartenența și la această localitate de unde provenea străbunicul de pe linie paternă, Lupu Palade, care se așezase cu stupii săi în județul Tutova.

(Text preluat din Ştefan Andronache, „Tecuciul şi împrejurimile sale“,
ghid turistic, Grapho Press, 2017, p. 296-300)